My heart breaks a little when I hear your name...
Cum se face ca plang atunci cand mi se spune ca nu te voi mai vedea, dar atunci cand apare o oportunitate sa te revad, ma eschivez? Cum e posibil sa ai atata putere asupra mintii mele? Cum se face ca adorm cu tine in gand si ma trezesc gandindu-ma tot la tine? Ai putea scrie o teza de doctorat din povestea mintii mele atat, dar atat de incurcata! Ha! Pe cine incerc sa pacalesc? Pe tine in niciun caz. Poate pe mine, poate incerc sa-mi pacalesc inima si creierul si fiecare celula din corpul meu care tot ce imi spune e sa te imbratisez.
Doamne, cat as vrea sa-mi trec degetele prin parul tau! Sa ma iei in brate si sa simt pe obrazul meu asprimea obrazului tau, pentru ca nu-ti place sa te barbieresti... Sa-ti simt parfumul si sa-l inhalez in suflet, sa te port mereu in amintiri.
Suna ciudat? Da, si pentru mine..
Hai sa dormim! Sau... am o idee si mai buna. Dormi tu! Eu voi sta aici, pe fotoliu, si te voi privi, la fel cum Felix a vegheat somnul Otiliei. Asa sunt sigura ca imaginea ta nu se va sterge niciodata din mintea mea. Oricat de tare ar durea apoi...
cat de profund! in timp ce citeam aceste randuri, s-a trezit in mine o emotie pe care credeam ca am uitat-o... dar se pare ca nu! Iti multumesc ca mi-ai reamintit, scumpa prietena! :*
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut, draga mea! >:D<
ȘtergereUneori e mai usor sa exprimi asa ce gandesti...